Consangvinizarea

De obicei nu sunt de acord cu ceea ce citesc in revistele de porumbei despre consangvinizare. Nu poti raporta consangvinizarea porumbeilor la legile lui Mendel. Legile stabilite de Mendel se potrivesc acelor calitati care inclina spre o baza calitativa mostenita genetic. Cu aceste unelte putem creste porumbei standard olimpici foarte frumosi si nu castigatorii primelor locuri in concursuri sau porumbei as.

Calitatile de competitor cu porumbeii, caii de curse etc sunt bazate in primul rand pe ereditatea cantitativa. Descoperirile lui Gregor Mendel se refera la culorile si marimea bobului de mazare, si nu se refera la randamentul pe acru. Aceasta ultima remarca conteaza pentru porumbei.

Consangvinizarea nu este un program ci un concept mai larg. Consangvinizarea este un instrument muzical foarte special cu care diferiti interpreti pot obtine tonuri foarte diferite. Voi incerca sa explic mai pe larg.

Cel mai bun mod de a folosi consangvinizarea este acela de a consangviniza spre un super reproducator. In acest caz avem cele mai bune sanse de succes. Daca aveti un super reproducator va sfatuiesc sa il imperecheati cu puiul lui cel mai bun. Daca porumbelul in cauza reproduce pui care au dovedit ca pot fi concurenti si reproducatori buni, avem mari sanse de reusita.

Cand consangvinizam un porumbel campion avem aceleasi sanse, dar totusi nu atat de multe ca atunci cand consangvinizam un super reproducator. Calitatea porumbelului este determinata de actiunea combinata a catorva factori. Acesti factori pot conduce la combinatii diferite. De exemplu un porumbel are o conditie constanta de zbor si un altul are o conditie incerta de zbor. Deoarece calitatile diferite nu au fost mostenite comform unui anumit tipar, nu toti super concurentii au aceleasi sanse de a transmite copiilor lor calitatile lor specifice. Voi incerca sa explic de ce.

Cresterea in familie cu consangvinizare
Este diferita de alte metode. Cand o crescatorie obtine o “tulpina”, proprietarul incearca sa isi creasca porumbeii cu gandul si intentia de a obtine porumbei pentru a-i concura si porumbei pentru a-i reproduce. In acest caz crescatorul foloseste consangvinizarea, dar nu intr-un grad apropiat pentru a incerca sa pastreze vitalitatea, asa calitatile castigatorilor raman pentru generatile urmatoare. Nu este usor. Urmatoarele generatii de cele mai multe ori devin mai incete (le lipseste viteza). Crescatorii de top incearca sa privina acest lucru cu incrucisari bine planificate.

Sunt crescatori care nu vor sa aduca sange nou in propia tulpina. Cum reusesc sa faca ei acest lucru?
Dupa cateva generatii de crestere in linie fara sa se introduca sange nou, porumbeii vor purta mai mult genele valoroase fata de porumbeii de baza de la care sa inceput. Acelasi lucru se intampla cand imperechem timp de mai multe generatii porumbei inruditi intre ei. Consangvinizarea indepartata practicata mai multe generatii are exact acelasi efect ca practicarea consangvinizarii apropiate mai putine generatii. Ce vreau sa explic este urmatorul lucru: vitalitatea si calitatile de competitor devin inferioare (scad).

Acesta este motivul pentru care acesti crescatori reproduc foarte multi pui din care aleg pe cei cu cea mai buna vitalitate si ii vand pe restul. Pastreaza cei mai buni pui pentru ei. Acesta este un lucru adevarat. Dar deoarece pastreaza la fiecare generatie porumbeii cu cea mai buna vitalitate, ei pastreaza acei porumbei la care consangvinizarea nu este vizibila clar. Asa ca ei sunt mai mult sau mai putin “heterozigoti” decat majoritatea genelor din linia mea, oricum ei par a fi reprodusi in acelasi fel ca si ceilalti: pedigreele arata o concentratie mai mare a genelor dorite decat e in realitate. Cand creascatorul detine doar o populatie mica are un handicap in plus: nu este capabil sa faca imperecherile ideale deoarece partenerii sunt de cele mai multe ori inruditi. Crescatorul e obligat sa faca mai putine imperecheri ideale.

Consangvinizand pentru a obtine mai tarziu rezultate mai bune in urma incrucisarii
In istoria cresterii animalelor este un lucru cunoscut ca inainte de incrucisare prima oara trebuiesc ambii parteneri consangvinizati pentru a obtine rezultate mai bune.
Nu cred ca aceasta metoda va fi foarte populara printre crescatorii de porumbei. Aici trebuie sa fac o remarca: aceasta metoda este excelenta, poate arata rezultate, dar consangvinizarea nu este o garantie pentru cele mai bune rezultate de imperechere. Un bun rezultat inseamna ca de la ambii parinti acele gene conduc in combinatia speciala la un rezultat extraordinar. Oricum daca acele gene nu sunt prezente la ambii parteneri nu este necesara folosirea consangvinizarii. Dar cand doua “tulpini” dau mereu rezultate excelente in incrucisari, atunci este intelept sa consangvinizezi ambii parteneri intai.

In acest fel vom conserva acele gene de care avem nevoie ca sa obtinem rezultate remarcabile in ambele populatii. In acest caz este clar ca vom recurge la o consangvinizare stransa fara sa ne uitam la rezultatele din competitii in urmatoarea generatie. Incrucisarile reproduse din puii lor vor concura mai tarziu mult mai bine!

Este posibil sa reproducem pui care sa fie buni doar ca reproducatori? Poate parea ciudat dar este posibil! Acesti porumbei nu trebuie sa aiba o vitalitate foarte mare; este total gresit sa folosim rezultatele lor din curse pentru a-i selecta. In cazul acestor porumbei este imposibil, dar cand ii vom incrucisa cu alti porumbei vom obtine pui cu super calitati si vitalitate. Sa va explic pe scurt despre metoda mea de reproductie.

Reproducatorul de baza din crescatoria mea este porumbelul As Klaren de la De Smet-Matthijs. Acum 25 de ani in urma am inceput sa consangvinizez sangele lui imperechind nepotii sai intre ei. Am acordat o atentie deosebita ca in cadrul perechii sa se consangvinizeze doar spre masculul Klaren. Asa am fost sigur ca voi consangviniza doar sangele lui Klaren. Pe acelasi principiu am imperecheat stra-stranepotii lui Klaren si puii rezultati i-am imperecheat intre ei. Facand asa am reprodus porumbei cu o concentratie mare din genele lui Klaren!

Cu acesti porumbei super consangvinizati am inceput sa fac incrucisari ca sa imi testez ipoteza: intai consangvinizeaza un super reproducator si apoi incruciseaza. Incrucisarile facute cu porumbeii Janssen au fost cele mai bune: o gramada de castigatori ai primului loc, s-au nascut porumbei AS si porumbei care au castigat locul 1 national. Cel mai bun rezultat a fost castigarea cursei nationale de la Orleans in 1989. Cei 540 km au fost dificili: au stat 4 zile in cosuri apoi au avut doar vant din fata. Din cele 3000 de pasari inscrise din regiunea mea 113 erau ale mele; au castigat primele 11 locuri si impreuna 36 de locuri in primele 75.

In acest moment am cativa reproducatori de exceptie. Ce metoda folosesc ca sa conserv calitatile lor pe viitor?

Cand vrem sa pastram material genetic foarte bun este doar o singura solutie: consangvinizare foarte apropiata! Tata cu fiica, mama cu fiu si uneori 2 generatii la rand! Combinatii de genul nepot cu bunic sunt de cele mai multe ori nu destul de puternice pentru a conserva genele care le dorim. Mai trebuie amintit ceva: consangvinizarea prezina si neajunsuri.

Caracterul, inteligenta si abilitatile de orientare sunt caracteristici care sunt influentate de efortul combinat a catorva sute de gene. Consangvinizarea si incrucisarea nu au nici un efect negativ asupra lor. De la o generatie la alta valorea acestor caractere va fi mereu data de media prezentata de parintii lor. Asa ca cei mai buni reproducatori sunt cei care prezinta predominant aceste caractere. Vom fi siguri ca ei vor transmite aceste caractere puilor. Cand aceste caractere vor intalni in generatiile urmatoare vitalitatea vom avea din nou castigatori ai locurilor de 1!

Vitalitatea si intrarea in forma se mostenesc diferit. Aceste caractere sunt influentate de cateva gene si aceasta este motivul pentru care parintii si puii sunt diferiti. Consangvinizarea aici are o inflenta negativa.

Aici incrucisarea da rezultate vizibile si uneori crestem un super concurent din doi parinti consangvinizati puternic care au ambii probleme cu vitalitatea. Asadar un super concurent care a fost la top datorita vitalitatii sale si datorita intrarii in forma are mari probleme in a transmite aceste caractere puilor sai. De ce? Deoarece calitatile sale proeminente se transmit diferit de cele care le-a mostenit el din cauza caracterelor proeminente caracterul si inteligenta!

Aceasta concluzie demonstreaza ipoteza mea. Asa ca acum ai inteles de ce un porumbel extraordinar este asa datorita uneia sau doua caracteristici superioare. Concentrand aceste caracteristici stim acum ca acolo sunt doua grupe diferite. Una din grupe transmite bine calitatile extraordinare si cealalta grupa nu. Asa ca intre un porumbel bun si un alt porumbel bun este o lume de diferente!

Ceea ce trebuie sa faci este sa studiezi si sa incerci sa intelegi cat mai multe despre calitatile variate ale porumbeilor. Atunci cand vei fi capabil sa vezi diferenta vei putea sa te folosesti de ipoteza mea probata. Este un drum lung pe care trebuie sa il parcurgi, la sfarsitul lui te vei transforma intr-un expert care poate vedea diferenta dintre porumbei si care va sti cum sa creasca concurenti si cum sa conserve calitatile bune.

Ceea ce am vrut sa realizez cu acest articol a fost sa te fac sa gandesti un pic diferit cu privire la hobby-ul nostru frumos si sa pun crescatorii interesati pe o noua si folositoare strada in cresterea moderna a porumbeilor.

Scris de: Steven van Breemen